cleștarsubstantiv
cleș-tar
Definiții
substantiv neutru
1Sticlă foarte fină și transparentă, cu luciu puternic, folosită pentru obiecte decorative sau de lux; cristal.
„În vitrină străluceau pahare de cleștar."
substantiv neutru
2Obiect (pahar, vază, candelabru etc.) fabricat din această sticlă.
„Cleștarul de pe masă reflecta lumina în toate culorile."
Gramatică
În anumite contexte, poate apărea și cu forma articulată 'cleștarul' (singular) și 'cleștarele' (plural).
Sinonime
cristalsticlă finăcristal de sticlă
Expresii și locuțiuni
ca de cleștar — foarte clar, transparent, pur (adesea despre apă sau sunet)
Etimologie
Din slavă (veche) klještarŭ, sau din neogreacă klistárion, cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'clestar' sau 'cleștar' cu 'ș' greșit plasat. Atenție la diacritice: 'cleștar'.