substantiv neutru
1Piesă de metal sau de lemn care servește la închiderea unei uși, a unei ferestre etc.; zăvor, încuietoare simplă.
„A tras clenciul ușii înainte de a pleca."
substantiv neutru
2Dispozitiv la unele arme de foc care fixează percutorul sau piedica.
„A pus arma pe clenci ca să nu se declanșeze accidental."