claustrasubstantiv
cla-us-tra
Definiții
substantiv feminin
1Fiecare dintre despărțiturile sau îngrădirile care formează un spațiu închis, de obicei într-o încăpere sau într-o construcție; grilaj sau zăbrele care împarte un spațiu.
„În biserica veche, claustrele separau altarul de naos."
substantiv feminin
2În arhitectură, curte interioară înconjurată de galerii cu arcade, specifică mănăstirilor sau palatelor.
„Călugării se plimbau în liniște prin claustrul mănăstirii."
Gramatică
Se folosește mai des la plural, cu sensul de 'zăbrele' sau 'grilaje'. La singular, articulat hotărât este 'claustra'.
Sinonime
grilajzăbreleîngrădireparavan
Antonime
deschiderespațiu liber
Expresii și locuțiuni
a sta în claustru — a trăi izolat, retras de lume, ca într-o mănăstire
Etimologie
Din latină 'claustra' (pluralul lui 'claustrum' – închidere, loc închis), prin franceză 'claustre'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'au' după 'cl', nu 'clostra' sau 'clastra'. Atenție la diftongul 'au'.