ciupitadjectiv
ciu-pit
Definiții
adjectiv
1Care are mici semne sau urme lăsate de o ciupitură (mușcătură, pișcătură) sau de o boală de piele.
„Mâna i-a rămas ciupită de țânțari."
adjectiv
2Care are mici gropițe sau denivelări pe suprafață, ca urmare a unei lovituri sau a unei boli.
„Merele ciupite de grindină nu se vând bine."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a ciupi'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Etimologie
Din verbul 'a ciupi', de origine expresivă, probabil din latină sau onomatopee.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' la început, nu 'ciu' (greșit: ciupit, corect: ciupit). Atenție la diacritice: 'ciupit' cu 'i' scurt.