ciufsubstantiv
ciuf
Definiții
substantiv neutru
1Smoc de păr sau de pene lăsat să crească mai lung pe cap sau pe creștetul păsărilor.
„Păunul își ridică ciuful de pe cap când se simte amenințat."
substantiv neutru
2Smoc de iarbă, de flori sau de altă vegetație care crește izolat.
„Pe câmpie se vedeau ciufuri de iarbă uscată."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'ciufurile'. Se folosește și cu sens figurat pentru a desemna o persoană cu părul ciufulit.
Expresii și locuțiuni
a avea un ciuf în cap — a avea părul ciufulit sau o șuviță de păr ridicată
Etimologie
Din bulgară 'čuf' sau turcă 'çuf', cu sensul de smoc sau creastă.
Se scrie corect: Se scrie 'ciuf', nu 'ciuf' cu altă grafie. Atenție la plural: 'ciufuri', nu 'ciufi'.