ciucăsubstantiv
ciu-că
Definiții
substantiv feminin
1Vârf de munte, culme, deal sau stâncă ascuțită.
„Am urcat până pe ciuca dealului ca să vedem apusul."
substantiv feminin
2Partea de sus a unui lucru, vârf, creștet.
„Ciuca bradului era acoperită de zăpadă."
Gramatică
Se folosește adesea cu sensul de vârf de munte, mai ales în Moldova și Bucovina.
Expresii și locuțiuni
a fi pe ciucă — a fi la limită, în situație extremă
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'čuka' (vârf, deal).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'ă' la final, nu 'ciuca' fără diacritice.