ciubucarsubstantiv
ciu-bu-car
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care dă sau primește bacșiș (ciubuc), de obicei în mod exagerat sau cu interes.
„Chelnerul era un ciubucar faimos, căci își dorea mereu bacșișuri mari."
substantiv masculin
2Persoană care se laudă cu banii sau cu darurile primite, fiind interesată de câștiguri materiale.
„Nu-l lua în seamă, e un ciubucar care vorbește doar despre bani."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i. Este un substantiv de origine argotică, folosit mai ales în registrul familiar.
Expresii și locuțiuni
a fi ciubucar — a fi interesat de bacșișuri sau de câștiguri materiale
Etimologie
Derivat din cuvântul 'ciubuc' (bacșiș), de origine turcă (çubuk), cu sufixul -ar.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' la început, nu 'ciu' cu 'i' dublu: ciubucar, nu ciubucarr.