cititverb (participiu) / adjectiv
ci-tit
Definiții
verb (participiu)
1Acțiunea de a citi, de a parcurge un text scris sau tipărit, înțelegând conținutul.
„Am citit o carte interesantă ieri."
adjectiv
2Care a fost parcurs prin citire; care are cunoștințe din lecturi.
„Este un om foarte citit, știe multe despre istorie."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a citi' (conjugarea a IV-a). Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: citit, citită, citiți, citite.
Expresii și locuțiuni
a fi citit — a avea cunoștințe vaste din lecturi
citit printre rânduri — a înțelege sensul ascuns al unui text
Etimologie
Din latină 'legere' prin intermediul slavonului sau direct din latină? De fapt, provine din latină 'legere', dar forma românească 'citi' este împrumutată din slavona veche 'čitati'.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i'? Nu, doar unul: 'citit', nu 'cittit'. Atenție la diacritice: 'citit' nu 'citît'.