cioplitorsubstantiv
ciop-li-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cioplește, care lucrează cu dalta și ciocanul în lemn sau piatră, meșter în sculptură.
„Cioplitorul a transformat un simplu buștean într-o operă de artă."
substantiv masculin
2Unealtă folosită pentru cioplit, daltă.
„A folosit un cioplitor ascuțit pentru a netezi suprafața lemnului."
Gramatică
Formează pluralul cu sufixul -i. Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'uneltele cioplitoare').
Sinonime
sculptordăltuitorcioplitor în lemncioplitor în piatră
Expresii și locuțiuni
cioplitor în lemn — meșter care sculptează obiecte din lemn
cioplitor în piatră — meșter care sculptează piatra
Etimologie
Din verbul 'a ciopli' + sufixul '-tor', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' la început și cu 'pl' în interior, nu 'cioplitor' cu 'c' simplu sau 'cioplitor' cu 'i' în plus. Atenție la silabație: ciop-li-tor.