cimbrusubstantiv
cim-bru
Definiții
substantiv masculin
1Plantă erbacee aromatică, cu flori mici, folosită ca mirodenie și în medicina populară.
„Am presărat cimbru uscat peste friptură."
substantiv masculin
2Mirosul sau aroma specifică a acestei plante, folosită în bucătărie.
„Ciorba de fasole are un gust plăcut de cimbru."
Gramatică
Se folosește adesea la singular, cu sens colectiv. Pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
cimbrișoriarba mâțeicimbru de grădină
Expresii și locuțiuni
a avea cimbru în cap — a fi isteț, deștept
Etimologie
Din slavă veche *čebrъ*, prin intermediul bulgărească sau sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început, nu 'kim' sau 'chimbru'. Atenție la diftongul 'iu'.