Definiții
substantiv masculin
1Corp geometric cu două baze circulare paralele și egale, iar suprafața laterală este curbată, formată din segmente paralele între ele.
„În oraș am văzut un cilindru de beton folosit ca stâlp."
substantiv masculin
2Piesă de formă cilindrică, goală în interior, folosită în construcția motoarelor, în care se deplasează pistonul.
„Mecanicul a înlocuit cilindrul uzat al motorului."
substantiv masculin
3Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, purtată la ocazii speciale.
„Magicianul a scos un iepure din cilindrul său negru."
Etimologie
Din franceză cylindre, care provine din latină cylindrus, din greacă kylindros (rolă, cilindru).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'cilindru' cu 'y' sau 'cilindru' cu 'e' la final. Atenție la plural: cilindri, nu cilindre.