substantiv neutru
1Cufăr sau ladă de lemn, acoperită cu aur, în care evreii păstrau tablele Legii; în religia creștină, cutie sau dulap în care se păstrează obiectele sfinte (potir, sfinte moaște etc.).
„Preotul a scos chivotul din altar pentru a arăta credincioșilor sfintele moaște."
substantiv neutru
2În sens figurat, loc sau obiect considerat sacru, ocrotitor, care adăpostește ceva de mare valoare.
„Biblioteca era un chivot al cunoașterii pentru întreaga comunitate."