chibițaverb
chi-bi-ța
Definiții
verb intranzitiv
1A privi de pe margine o activitate sau o discuție, fără a participa activ; a se amesteca în treburile altora, de obicei cu intenția de a da sfaturi.
„Nu-i place să joace, preferă să chibițeze de pe margine."
Gramatică
Verb de conjugarea I, forma infinitivă: a chibița. Se conjugă: eu chibițez, tu chibițezi, el/ea chibițează. Participiul: chibițat. Gerunziu: chibițând.
Expresii și locuțiuni
a chibiți la o partidă — a privi o partidă de joc (de cărți, șah etc.) fără a juca, dar comentând sau dând sfaturi.
Etimologie
Din neogreacă kivitzō (κιβιτζώ), cu influență turcească; a intrat în română prin intermediul limbii ruse sau al limbii bulgare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ch' la început, nu 'ki' sau 'chi' cu 'i' după 'h'? Corect: chibița, nu 'chibita' (fără ă). Atenție la diacritice: chibița (cu â și ă).