chiaburisubstantiv
chia-buri
Definiții
substantiv masculin
1Țărani înstăriți, care posedau pământ mult și foloseau muncă salariată, în perioada interbelică și în primii ani ai regimului comunist din România.
„În anii '50, chiaburii au fost deposedați de pământuri de către autoritățile comuniste."
Gramatică
Singular: chiabur. Este un substantiv de tip masculin cu pluralul în -i. Forma articulată la plural: chiaburii.
Expresii și locuțiuni
a fi chiabur — a fi o persoană înstărită, cu avere (adesea folosit cu sens peiorativ în perioada comunistă)
Etimologie
Din turcă 'kâhyà' (administrator, intendent), intrat în română prin intermediul grecescului 'kiaḯs' sau direct, cu sensul de 'om cu stare'.
Se scrie corect: Se scrie 'chiabur', cu 'ch' și 'ia', nu 'chiabur' cu 'c' simplu. Atenție la plural: 'chiaburi', nu 'chiaburii' (forma articulată).