cerșitorisubstantiv
cer-și-to-ri
Definiții
substantiv masculin
1persoană care cere de pomană, de obicei pe stradă, din cauza sărăciei sau a lipsei de mijloace de trai
„Cerșitorii stăteau la colțul străzii cu mâna întinsă."
substantiv masculin
2persoană care solicită insistent și umil un ajutor sau o favoare
„Nu vreau să par un cerșitor de atenție, dar am nevoie de sprijinul tău."
Gramatică
Singular: cerșitor. Feminin: cerșitoare (plural: cerșitoare).
Sinonime
mendicantsăracpomanagiubocetor
Expresii și locuțiuni
a umbla din ușă în ușă ca un cerșitor — a cere ajutor sau pomană de la mai multe persoane, umilindu-se
Etimologie
Din verbul a cerși + sufixul -tor, de origine slavă (a cere).
Se scrie corect: Se scrie cu ș, nu cu s: cerșitori, nu cersitori. Atenție la diacritice: â nu apare, dar ș este esențial.