cerșetorisubstantiv
cer-șe-to-ri
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cere de pomană, de obicei pe stradă, pentru a-și asigura traiul.
„În piață erau câțiva cerșetori care cereau ajutor trecătorilor."
substantiv masculin
2Persoană care solicită insistent ceva, adesea în mod umilitor.
„Nu vreau să par un cerșetor de atenție, dar am nevoie de sprijinul tău."
Gramatică
Forma de singular este 'cerșetor'. Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât 'un cerșetor' și hotărât 'cerșetorul'.
Sinonime
mendicantsăraccerșetor de profesie
Expresii și locuțiuni
a umbla din ușă în ușă — a cere ajutor sau pomană de la oameni, ca un cerșetor
Etimologie
Din verbul 'a cerși' (a cere insistent) + sufixul '-tor', care indică agentul acțiunii.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'cersetori'. Atenție la diacritice: 'cerșetori' are 'ș' și 'ă' în interior.