cerențel - definiție, sinonime, exemple

DEX › cerențel

cerențelsubstantiv

ce-ren-țel

Definiții

substantiv masculin

1Plantă erbacee cu flori albastre sau violete, care crește prin locuri umede și este folosită în medicina populară.

„Pe malul pârâului am găsit cerențel cu flori albastre."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

cerenței

Articulat

cerențelul

Se folosește mai des la singular; pluralul este rar întâlnit.

vinarițăochiul-șarpelui

Din slavă sau bulgară, probabil legat de cuvântul pentru 'albastru'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n', nu 'cerentel' sau 'cerențal'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.