cercelsubstantiv
cer-cel
Definiții
substantiv masculin
1Podoabă purtată la ureche, de obicei din metal prețios, cu sau fără pietre prețioase.
„Maria poartă cercei de aur la petrecere."
substantiv masculin
2Unealtă agricolă cu dinți de metal, folosită pentru a smulge buruienile sau pentru a prăși plantele.
„Fermierul folosește cerceaua pentru a curăța rândurile de porumb."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'cerceii'.
Sinonime
brățară de urechepodoabăverigă
Expresii și locuțiuni
a-i pune cuiva cercei — a mustra pe cineva, a-i face observații aspre
Etimologie
Din latină *circellus, diminutiv al lui circus (cerc).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ce' la început, nu cu 'che'.