cenaclusubstantiv
ce-na-clu
Definiții
substantiv neutru
1Grup restrâns de scriitori, artiști sau oameni de știință care se întâlnesc periodic pentru a-și prezenta și discuta creațiile.
„Tânărul poet a fost invitat să citească versuri la cenaclul literar al liceului."
substantiv neutru
2În Roma antică, sală de mese sau de conversație, folosită pentru întruniri culturale.
„În casa patriciană, cenaclul era locul unde se discutau filozofia și poezia."
Gramatică
Pluralul este cenacluri, iar articulat hotărât la singular este cenaclul. Se folosește frecvent cu atribut: cenaclu literar, cenaclu artistic.
Sinonime
grup literarcerc literarasociație culturală
Expresii și locuțiuni
cenaclu literar — întâlnire regulată a scriitorilor pentru a-și citi și discuta operele
Etimologie
Din latină 'coenaculum' (sală de mese), prin intermediul francezului 'cénacle'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'e' și 'a', nu 'cenaclu' cu 'k' sau 'ch'. Atenție la diftongul 'ea' – nu 'cenaclu' cu 'e' simplu după 'c'.