cecsubstantiv
cec
Definiții
substantiv neutru
1Instrument de plată prin care o persoană (trăgătorul) ordonă băncii să plătească o sumă de bani unei alte persoane (beneficiarul), din contul său.
„Am plătit chiria cu un cec."
substantiv neutru
2Formular tipărit, emis de o bancă, folosit pentru a efectua astfel de plăți.
„A semnat cecul și l-a înmânat casierului."
Gramatică
La plural: cecuri. Articol hotărât: cecul. Se folosește frecvent în sintagma 'cec de călătorie'.
Sinonime
bilet la ordin (în anumite contexte)ordin de plată (apropiat)
Expresii și locuțiuni
cec fără acoperire — Cec emis fără ca emitentul să aibă suficienți bani în cont pentru a-l acoperi.
a da un cec în alb — A semna un cec fără a completa suma, lăsând pe altcineva să o completeze.
Etimologie
Din franceză 'chèque', care provine din engleză 'check'.
Se scrie corect: Se scrie 'cec', nu 'chec' (care este un produs de patiserie). Atenție la plural: 'cecuri', nu 'cecuri' cu 'c' simplu.