ceasornicsubstantiv
cea-sor-nic
Definiții
substantiv neutru
1Instrument care măsoară și indică timpul, având de obicei un cadran și ace; ceas.
„Bunicul meu are un ceasornic vechi care merge perfect."
substantiv neutru
2Persoană care repară sau fabrică ceasuri (într-un sens mai vechi).
„Ceasornicul din oraș a reparat ceasul meu de mână."
Gramatică
Se folosește frecvent cu sensul de 'ceas'. Pluralul este 'ceasornice'. Articolul hotărât: 'ceasornicul'.
Expresii și locuțiuni
ca un ceasornic — Foarte regulat, precis, fără abateri.
Etimologie
Din slavă veche 'časovĭnikŭ' sau din neogreacă 'chronikón', prin intermediul slavonei, cu influența cuvântului 'ceas'.
Se scrie corect: Se scrie 'ceasornic', cu 'ea' după 'c', nu 'ciasornic'. Atenție la grupul 'ce' care se pronunță [ce].