ceaisubstantiv
ceai
Definiții
substantiv neutru
1băutură preparată prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei de ceai în apă fierbinte
„Dimineața îmi place să beau un ceai cald."
substantiv neutru
2planta ale cărei frunze sunt folosite pentru prepararea acestei băuturi
„Ceaiul se cultivă în regiuni cu climă caldă și umedă."
substantiv neutru
3băutură preparată din fructe, flori sau ierburi, cu proprietăți medicinale sau aromatice
„Bunica îmi face ceai de tei când sunt răcit."
Gramatică
La plural, forma corectă este 'ceaiuri', nu 'ceai-uri' sau 'ceaiurile' (articulat).
Expresii și locuțiuni
a-i plăcea cuiva ceaiul — a-i plăcea să bea ceai, a fi pasionat de ceai
ceai de plante — băutură preparată din plante medicinale sau aromatice
Etimologie
Din turcă 'çay', care provine din chineză 'chá'.
Se scrie corect: Se scrie 'ceai', cu 'e' și 'a' unite, nu 'ceai' cu 'i' dublu sau 'cei'.