Definiții
substantiv neutru
1Material elastic, obținut din seva unor plante tropicale sau sintetic, folosit la fabricarea anvelopelor, a obiectelor de cauciuc etc.
„Roțile mașinii sunt făcute din cauciuc."
substantiv neutru
2Anvelopă (pneu) de cauciuc, în special pentru autovehicule.
„Am schimbat cauciucurile mașinii înainte de iarnă."
substantiv neutru
3Obiect mic, de formă circulară, folosit pentru a șterge scrisul cu creionul; gumă de șters.
„Am folosit cauciucul ca să corectez greșeala de pe foaie."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'cauciucuri', dar în limbajul colocvial se folosește și 'cauciuce' (mai rar).
Expresii și locuțiuni
a arde cauciucul — a conduce foarte rapid, cu derapaje (adesea în competiții sau demonstrații)
a fi de cauciuc — a fi foarte elastic, a se adapta ușor (despre materiale sau persoane)