catarsubstantiv
ca-tar
Definiții
substantiv neutru
1Inflamație acută sau cronică a unei mucoase, însoțită de secreții abundente; în mod obișnuit, se referă la inflamația mucoasei nazale (răceală).
„Copilul avea un catar nazal și tușea des."
substantiv neutru
2Secreție mucoasă sau purulentă produsă de o asemenea inflamație.
„Medicul i-a prescris sirop pentru a calma catarul."
Gramatică
Se folosește frecvent în sintagme ca 'catar bronșic', 'catar nazal'. Pluralul este rar folosit.
Sinonime
răcealăguturairinoreesecreție nazală
Expresii și locuțiuni
a avea catar — a fi răcit, a avea secreții nazale abundente
Etimologie
Din franceză catarrhe, latină catarrhus, greacă katárrous (scurgere în jos).
Se scrie corect: Se scrie 'catar', nu 'catarr' sau 'catăr'. Atenție la litera 'a' din a doua silabă.