castravetesubstantiv
cas-tra-ve-te
Definiții
substantiv masculin
1Plantă cultivată din familia cucurbitaceelor, cu tulpina târâtoare și fructe alungite, verzi, care se consumă de obicei crude, în salate.
„În grădină am plantat castraveți pentru salată."
substantiv masculin
2Fructul acestei plante, de formă alungită, cu coaja verde și pulpa albă, crocantă, folosit în alimentație.
„Am tăiat castravetele în rondele pentru sandviș."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'castraveții'. Este un substantiv masculin cu pluralul în -i.
Sinonime
pepene verde mic (regional)cornișon (pentru castravetele mic)
Expresii și locuțiuni
castravete murat — castravete conservat în saramură sau oțet, folosit ca garnitură
a fi castravete — a fi calm, netulburat (în limbaj colocvial)
Etimologie
Din neogreacă angourion, prin intermediul slavonului, sau din turcă hıyar, dar forma actuală provine din latinescul vulgar *castaneum? De fapt, etimologia este incertă; probabil din greaca bizantină.
Se scrie corect: Se scrie 'castravete', nu 'castravete' sau 'castravete' (greșit: 'castravete' cu 'ă' în loc de 'a' la a doua silabă). Atenție la plural: 'castraveți', nu 'castraveți' cu 'â'.