căscaverb
căs-ca
Definiții
verb intranzitiv
1A deschide larg gura, de obicei din oboseală sau plictiseală, trăgând aer în piept.
„După orele lungi de curs, elevii au început să căscă."
verb tranzitiv
2A deschide larg (ochii sau gura) de mirare sau uimire.
„Copilul căsca ochii mari la circ."
verb reflexiv
3A se deschide larg, a forma o deschizătură (despre pământ, pereți etc.).
„Pământul s-a căscat în urma cutremurului."
Gramatică
Verb de conjugarea I. Conjugare: eu casc, tu caști, el cască, noi căscăm, voi căscați, ei cască. Participiu: căscat. Gerunziu: căscând.
Sinonime
a se holbaa se deschidea se crăpa
Expresii și locuțiuni
a căsca gura — a privi cu mirare sau a fi neatent, a rămâne cu gura căscată
a căsca ochii — a privi cu uimire sau a fi foarte atent
Etimologie
Din latină *cascare, de la verbul *cascāre, probabil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'casca'. Atenție la diacritice: căsca, nu casca (care înseamnă altceva).