caruselsubstantiv
ca-ru-sel
Definiții
substantiv neutru
1Atracție în parcurile de distracții, formată dintr-o platformă rotundă cu scaune sau animale de lemn, care se învârte în cerc.
„Copiii s-au dat în carusel la bâlci."
substantiv neutru
2Dispozitiv rotativ folosit pentru expunerea sau depozitarea unor obiecte, de exemplu în librării sau în bucătării.
„Pe caruselul din bibliotecă sunt expuse cărțile preferate."
Gramatică
Pluralul este carusele, iar articulat hotărât la singular este caruselul.
Sinonime
călușeirotativămașină rotativă
Expresii și locuțiuni
a se da în carusel — a se distra într-un carusel, a se roti în cerc
Etimologie
Din franceză carrousel, italiană carosello, prin intermediul limbilor romanice, având originea în cuvântul italian carosello, derivat din carro (car).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și nu cu 'z': carusel, nu caruzel. Atenție la plural: carusele, nu carusele.