cartiersubstantiv
car-ti-er
Definiții
substantiv neutru
1Parte distinctă a unei localități (oraș sau sat), cu caracteristici proprii, delimitată geografic sau administrativ.
„Locuiesc într-un cartier liniștit, aproape de parc."
substantiv neutru
2Grup de clădiri sau ansamblu rezidențial construit unitar, de obicei în afara centrului orașului.
„S-a mutat într-un cartier nou, cu blocuri moderne."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul se formează cu desinența -e. Articolul hotărât la singular: cartierul; la plural: cartierele.
Expresii și locuțiuni
cartier rezidențial — zonă a orașului destinată locuințelor, de obicei cu case sau blocuri, departe de zonele industriale.
cartier general — sediul central al unei armate sau al unei organizații, de unde se coordonează operațiunile.
Etimologie
Din franceză quartier, care provine din latină quartarius (a patra parte), prin intermediul italiană quartiere.
Se scrie corect: Se scrie corect 'cartier', nu 'cartir' sau 'cartier' cu un singur 'r'. Atenție la grupul de litere 'ti' urmat de 'e'.