carotăsubstantiv
ca-ro-tă
Definiții
substantiv feminin
1Plantă erbacee cultivată pentru rădăcina comestibilă, de culoare portocalie, bogată în caroteni.
„Am mâncat o salată de carote cu mere."
substantiv feminin
2Rădăcina acestei plante, folosită ca aliment sau în sucuri.
„Carota este dulce și crocantă."
Gramatică
Forma articulată: carota; plural nearticulat: carote; articulat: carotele.
Expresii și locuțiuni
a trage cu carota — a amăgi pe cineva cu promisiuni false (expresie colocvială)
Etimologie
Din franceză carotte, care provine din latină carota, la rândul său din greacă karōton.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur r: carotă, nu carotta. Atenție la diacritice: carotă, nu carota fără ă.