cârlionțaverb
câr-li-on-ța
Definiții
verb reflexiv
1a se încreți, a se ondula (despre păr) în bucle mici și dese
„Părul ei se cârlionța frumos în bucle naturale."
verb tranzitiv
2a face cuiva bucle în păr, a ondula părul
„Frizerul a cârlionțat-o pe mireasă pentru nuntă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Se conjugă: eu cârlionțez, tu cârlionțezi, el cârlionțează. La reflexiv: a se cârlionța.
Sinonime
a se ondulaa se buclaa se încreția se zulufa
Antonime
a se netezia se întinde
Expresii și locuțiuni
a i se cârlionța părul — a avea părul creț, ondulat natural
Etimologie
Din substantivul 'cârlionț' (buclă de păr), de origine probabil slavă sau turcă, cu sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: cârlionța, nu cîrlionța. Atenție la diftongul 'io' în silaba a doua.