carburaverb
car-bu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A amesteca un combustibil cu aerul într-un motor cu ardere internă, pentru a obține amestecul exploziv necesar funcționării.
„Carburatorul are rolul de a carbura benzina cu aerul în motorul mașinii."
verb intranzitiv
2A funcționa corect, a merge bine (despre un motor), referitor la amestecul de combustibil și aer.
„Motorul carburează perfect după reglajul făcut de mecanic."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent. Infinitiv: a carbura. Participiu: carburat. Gerunziu: carburând.
Etimologie
Din franceză carburer, după carbură.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b', nu 'p': carbura, nu carputa. Atenție la accent: carburá (verb), nu carbúra (substantiv, formă de la carbură).