cărămidăsubstantiv
că-ră-mi-dă
Definiții
substantiv feminin
1Material de construcție de formă dreptunghiulară, făcut din lut ars, folosit pentru ziduri, pereți etc.
„Casa bunicilor era construită din cărămidă roșie."
substantiv feminin
2O bucată individuală din acest material, cu dimensiuni standard.
„A pus o cărămidă sub ușă ca să nu se trântească."
substantiv feminin
3Figurat: obiect sau carte foarte groasă și grea.
„Dicționarul ăla e o adevărată cărămidă, nu-l pot căra în ghiozdan."
Gramatică
Articol nehotărât: o cărămidă. Se folosește și cu sensul de 'cărămidă refractară' (rezistentă la foc).
Sinonime
cărămidă de lutbloc de zidăriecărămidă arsă
Expresii și locuțiuni
a fi ca o cărămidă — a fi greu de înțeles sau de citit (despre o carte, un text)
a pune cărămidă la temelie — a contribui la ceva important, a pune bazele
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'kărămida', care provine din greaca bizantină 'keramidion' (țiglă, cărămidă), derivat din greaca veche 'keramos' (lut, olărie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și după 'r': cărămidă, nu 'caramida' sau 'cărămidă' cu 'â' după 'r' (greșit: cărâmidă).