carambolsubstantiv
ca-ram-bol
Definiții
substantiv neutru
1Ciocnire în lanț a mai multor vehicule, de obicei într-un accident rutier.
„Pe autostradă s-a produs un carambol în care au fost implicate zece mașini."
substantiv neutru
2În jocul de biliard, lovitură prin care bila jucătorului atinge succesiv celelalte două bile.
„A reușit un carambol spectaculos care i-a adus victoria."
Gramatică
În limbajul sportiv, se folosește și forma 'carambolaj' pentru sensul de ciocnire în lanț.
Expresii și locuțiuni
a face carambol — a provoca o ciocnire în lanț sau a reuși o lovitură de biliard care atinge două bile.
Etimologie
Din franceză carambole, care provine din spaniolă carambola, denumirea unui fruct, iar sensul de biliard a fost extins la ciocnire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început și cu 'mb' în interior: carambol, nu carambol sau carambol.