căpătâisubstantiv
că-pă-tâi
Definiții
substantiv neutru
1Parte a patului pe care se sprijină capul când dormi; pernă sau partea de sus a patului.
„Și-a pus capul pe căpătâi și a adormit imediat."
substantiv neutru
2Locul de la capul unui mormânt, unde se pune o cruce sau o piatră funerară.
„La căpătâiul mormântului, familia a plantat o floare."
Gramatică
Forma de plural este 'căpătâie', iar articulat hotărât singular este 'căpătâiul'. Se folosește adesea cu genitivul: 'căpătâiul patului'.
Antonime
picioare (ale patului)talpă
Expresii și locuțiuni
a-i sta cuiva ceva la căpătâi — a avea ceva aproape, la îndemână, în timpul somnului sau al odihnei
de la căpătâi până la picioare — de la un capăt la altul, complet
Etimologie
Din slavă veche 'kopotilъ' sau din bulgară 'kopotil', cu sensul de 'locul capului'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 't', nu cu 'î': căpătâi, nu căpătîi. Atenție la diacritice: că-pă-tâi.