cantorsubstantiv
can-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cântă în cadrul serviciilor religioase, în special în biserica ortodoxă, psalmodiind sau interpretând cântări liturgice.
„Cantorul a intonat psalmii cu o voce puternică și duioasă."
substantiv masculin
2În muzica cultă, solist sau membru al unui cor care are rolul de a conduce sau de a interpreta părți vocale importante.
„Cantorul corului a dirijat cu măiestrie ansamblul în timpul concertului."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'cantoare' (rar) pentru femeia care cântă în biserică. La plural, articulat: 'cantorii'.
Sinonime
psaltcântăreț bisericescsolist vocal
Expresii și locuțiuni
a fi cantor — A avea rolul de a cânta în biserică, de a conduce cântările liturgice.
Etimologie
Din slavonă 'kantor' sau direct din latină 'cantor' (cântăreț), derivat din verbul 'cantare' (a cânta).
Se scrie corect: Se scrie 'cantor', nu 'cantor' cu 'k' sau 'cântor'. Atenție la diferența față de 'cântăreț' – 'cantor' este specific bisericesc.