cantonamentsubstantiv
can-to-na-ment
Definiții
substantiv neutru
1Perioadă de pregătire intensivă a unei echipe sportive, petrecută într-un loc special amenajat, departe de casă.
„Echipa de fotbal a plecat în cantonament la munte pentru a se pregăti de meciul important."
substantiv neutru
2Locul unde este instalată o unitate militară pentru odihnă sau instrucție.
„Soldații au fost duși în cantonament în apropierea graniței."
Gramatică
Pluralul este cantonamente, iar articulat hotărât la singular este cantonamentul. Se folosește frecvent în sport și în context militar.
Sinonime
tabărăbază de pregătirecartiruire
Expresii și locuțiuni
a fi în cantonament — a se afla într-o perioadă de pregătire sportivă sau militară într-un loc specializat
Etimologie
Din franceză cantonnement, derivat din verbul cantonner (a încartirui), care provine din italiană cantone (colț, regiune).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'c' și cu 'o' după 't': cantonament, nu 'cantonamant' sau 'cantonament'. Atenție la grupul 'on' și la finalul '-ment'.