cântăritverb
cân-tă-rit
Definiții
verb (participiu)
1Acțiunea de a determina masa unui obiect sau a unei persoane cu ajutorul unei cântare.
„Am cântărit merele înainte de a le cumpăra."
verb (participiu)
2A evalua sau a analiza cu atenție o situație, o decizie sau o persoană.
„El a cântărit bine toate argumentele înainte de a răspunde."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a cântări'. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am cântărit, ai cântărit etc.
Expresii și locuțiuni
a cântări cuvintele — a vorbi cu grijă, alegând cuvintele potrivite
Etimologie
Din latină 'cantarizare' sau din slavă, legat de cuvântul 'cântar'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c' și cu 'ă' după 't': cântărit. Atenție să nu confundați cu 'cântat' (de la cântec).