cântăreț - definiție, sinonime, exemple

DEX › cântăreț

cântărețsubstantiv

cân-tă-reț

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care cântă, interpret vocal, artist care cântă cântece.

„Cântărețul a încântat publicul cu vocea sa."

substantiv masculin

2Pasăre care cântă melodios (în special păsări cântătoare).

„Privighetoarea este un cântăreț renumit al pădurilor."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

cântăreți

Articulat

cântărețul

Forma feminină: cântăreață. Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum 'pasăre cântătoare'.

interpretvocalistsolist artist

instrumentist

cântăreț de stradă — persoană care cântă în public, pe stradă, pentru bani

Din verbul 'a cânta' + sufixul '-reț', de origine latină.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c', nu 'cantaret' sau 'cîntăreț'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.