Definiții
substantiv masculin
1Reguli sau norme stabilite de autoritatea bisericească, în special în Biserica Ortodoxă, referitoare la dogme, cult și disciplină.
„Canonii Bisericii Ortodoxe sunt respectați de credincioși."
substantiv masculin
2În muzica bizantină, imn religios compus din mai multe ode, cântat la anumite slujbe.
„La Utrenie se cântă canonul Învierii."
substantiv masculin
3Reguli sau principii generale care guvernează o artă sau o știință; norme estetice sau literare.
„Canonii literaturii clasice impun respectarea unităților de timp, loc și acțiune."
Etimologie
Din greacă bizantină 'kanon' (κανών), însemnând 'regulă, normă', prin intermediul slavonei 'kanon'.