caliciusubstantiv
ca-li-ciu
Definiții
substantiv neutru
1Vas sacru folosit în ritualul creștin pentru sfințirea vinului în timpul liturghiei.
„Preotul a ridicat caliciul în timpul slujbei."
substantiv neutru
2În botanică, totalitatea sepalele unei flori, care protejează corola și organele de reproducere.
„Caliciul trandafirului are cinci sepale verzi."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'caliciile' (pentru sensul botanic) sau 'calicii' (pentru vasul liturgic).
Expresii și locuțiuni
a bea până la fund caliciul — a suporta până la capăt o suferință sau o încercare
Etimologie
Din latină calicium, derivat din calix, calicis (cupă, pahar).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'i' după 'l': caliciu, nu 'caliciu' cu 'ch'.