călcâisubstantiv
căl-câi
Definiții
substantiv neutru
1Partea din spate a piciorului, la om, situată sub gleznă.
„L-am lovit la călcâi și a simțit o durere ascuțită."
substantiv neutru
2Partea posterioară a unui obiect, care susține sau sprijină ceva (de exemplu, călcâiul unui pantof).
„Călcâiul pantofului s-a tocit de la mersul pe stradă."
substantiv neutru
3Figurat: punct slab sau vulnerabil al cuiva.
„Lenea este călcâiul lui Ahile pentru mulți elevi."
Gramatică
Pluralul poate fi și 'călcâie' (rar) sau 'călcâiuri' (pentru obiecte).
Sinonime
talpă (în anumite contexte)călcâiul piciorului
Expresii și locuțiuni
călcâiul lui Ahile — punct slab, vulnerabilitate
a fi cu călcâiele pe pământ — a fi realist, practic
Etimologie
Din latină 'calcaneum' sau din slavă, prin intermediul grecescului 'kalkánion'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c', nu 'călcai' sau 'călcăi'. Atenție la diacritice: călcâi, nu calcâi.