călătorsubstantiv
că-lă-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care se deplasează dintr-un loc în altul, pe distanțe mai mari, de obicei cu un mijloc de transport.
„Călătorul a așteptat trenul pe peron."
adjectiv
2Care călătorește, care este în drum spre un loc; specific unei persoane care călătorește.
„Păsările călătoare pleacă spre țările calde toamna."
Gramatică
La feminin: călătoare (substantiv și adjectiv). La plural feminin: călătoare.
Expresii și locuțiuni
a fi călător — a fi în trecere, a nu rămâne mult timp într-un loc
pasăre călătoare — pasăre care migrează sezonier
Etimologie
Din latină *calator, -oris, derivat din verbul calare (a chema, a convoca).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: călător (nu călitor sau călătur).