călăriverb
că-lă-ri
Definiții
verb
1A merge sau a se deplasa stând pe spatele unui animal, de obicei un cal.
„În fiecare vară, bunicul mă învăța să călăresc."
verb
2A sta sau a se așeza pe ceva, cu picioarele de o parte și de alta (ca într-o șa).
„Copilul călărea un scaun, prefăcându-se că e călăreț."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu călăresc, tu călărești, el călărește, noi călărim, voi călăriți, ei călăresc. Participiul: călărit. Gerunziul: călărind.
Sinonime
călăreștemerge călarecălăreț
Antonime
merge pe jospășește
Expresii și locuțiuni
a călări pe cineva — a domina, a oprima pe cineva
a călări calul — a merge călare pe un cal
Etimologie
Din latină *caballicare, prin intermediul slavonului sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: călări, nu călîri. Atenție la diacritice: că-lă-ri.