calafatsubstantiv
ca-la-fat
Definiții
substantiv neutru
1Material sau amestec (de obicei din cânepă, smoală sau alte substanțe) folosit pentru a umple și etanșa rosturile dintre scândurile unei nave sau ale unei construcții din lemn, pentru a preveni scurgerile de apă.
„Meșterul a introdus calafat în crăpăturile bărcii înainte de a o lansa pe apă."
substantiv masculin
2Persoană care calafatește, adică etanșează cu calafat navele sau alte construcții din lemn.
„Bătrânul calafat lucra de ani de zile la șantierele navale din port."
Gramatică
Gen
neutru (pentru material) / masculin (pentru persoană)
Plural
calafaturi (material) / calafați (persoană)
Articulat
calafatul / calafatul (persoană)
La plural, pentru material se folosește 'calafaturi', iar pentru persoană 'calafați'. Este un substantiv cu forme diferite în funcție de sens.
Sinonime
călăfătuitetanșantmaterial de etanșarecâlți
Expresii și locuțiuni
a pune calafat — a etanșa, a astupa crăpăturile cu calafat
Etimologie
Din turcă 'kalafat', care provine din greacă 'kalaphatos' sau din italiană 'calafatare'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început, nu 'kalafat'. Atenție la forma de plural: 'calafaturi' pentru material, 'calafați' pentru persoană.