căcaverb
că-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A elimina materiile fecale din corp (despre oameni și animale).
„Câinele a căcat pe covor."
verb reflexiv
2A se murdări cu fecale.
„Copilul s-a căcat în scutece."
verb tranzitiv (vulgar)
3A strica, a încurca sau a face ceva prost (în expresii).
„Ai căcat-o cu nota asta."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme neregulate la perfect simplu: căcai, căcăși, căcă. Participiul: căcat.
Expresii și locuțiuni
a o căca — a face o greșeală gravă, a strica ceva
a se căca pe el — a se speria foarte tare
Etimologie
Din latină cacare, de origine onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu â: căca, nu caca. Atenție la diacritice!