buzunarsubstantiv
bu-zu-nar
Definiții
substantiv neutru
1Piesă de material textil, de obicei de formă dreptunghiulară, cusută pe interiorul sau exteriorul unui articol de îmbrăcăminte, folosită pentru a păstra mici obiecte personale.
„Mi-am pus cheile în buzunarul de la geacă."
substantiv neutru
2În expresii, spațiu sau loc unde se păstrează ceva, adesea cu sens figurat.
„Are un buzunar adânc de unde scoate mereu povești."
Gramatică
Pluralul este 'buzunare', iar articulat hotărât la singular este 'buzunarul'. La genitiv-dativ singular: 'buzunarului'.
Sinonime
buzunar interiorbuzunar exteriorbuzunaras
Expresii și locuțiuni
a avea mâna în buzunar — a fi gata să plătească sau a fura
a scoate bani din buzunar — a plăti din resurse proprii
a fi cu mâna în buzunar — a fi pregătit să acționeze sau a fi hoț
Etimologie
Din turcă 'buzunar' (de la 'buz' – gheață, pentru că buzunarele erau inițial folosite pentru a încălzi mâinile), sau din neogreacă 'buzunari'.
Se scrie corect: Se scrie 'buzunar', nu 'buzunar' cu 'z' dublu sau 'buzunar' cu 's'.