Definiții
substantiv masculin
1Partea rămasă dintr-un copac tăiat, cu rădăcinile în pământ; trunchi scurt și gros.
„S-a așezat pe un butuc de lângă foc."
substantiv masculin
2Dispozitiv de lemn sau de metal folosit pentru a imobiliza picioarele sau gâtul cuiva (în trecut, ca pedeapsă).
„În evul mediu, hoții erau puși la butuc în piața publică."
substantiv masculin
3Partea groasă și scurtă a unui obiect, de exemplu a unei roți, a unei osii sau a unui arbore.
„Butucul roții s-a rupt din cauza uzurii."
Expresii și locuțiuni
a sta ca un butuc — a sta nemișcat, fără reacție, ca o bucată de lemn
a fi butuc — a fi îndesat, scund și gros