Definiții
substantiv masculin
1trunchi gros de copac tăiat, folosit ca lemn de foc sau pentru prelucrare
„Bunicul a tăiat butucii de stejar pentru iarnă."
substantiv masculin
2dispozitiv de lemn sau metal folosit pentru a imobiliza picioarele unui animal sau ale unui prizonier
„În evul mediu, hoții erau puși în butuci la colțul străzii."
substantiv masculin
3partea de jos a unui copac, de la rădăcină până la primele ramuri
„Butucii viței de vie sunt tăiați primăvara."
Expresii și locuțiuni
a sta ca un butuc — a sta nemișcat, fără reacție
a fi butuc — a fi neîndemânatic sau greoi