butucisubstantiv
bu-tuci
Definiții
substantiv masculin
1trunchi gros de copac tăiat, folosit ca lemn de foc sau pentru prelucrare
„Bunicul a tăiat butucii de stejar pentru iarnă."
substantiv masculin
2dispozitiv de lemn sau metal folosit pentru a imobiliza picioarele unui animal sau ale unui prizonier
„În evul mediu, hoții erau puși în butuci la colțul străzii."
substantiv masculin
3partea de jos a unui copac, de la rădăcină până la primele ramuri
„Butucii viței de vie sunt tăiați primăvara."
Gramatică
Singular: butuc. Pluralul este regulat, cu articol hotărât 'butucii'.
Sinonime
trunchibușteanbuturugăcăpățână
Expresii și locuțiuni
a sta ca un butuc — a sta nemișcat, fără reacție
a fi butuc — a fi neîndemânatic sau greoi
Etimologie
Din slavă veche 'butъkъ' sau din bulgară 'butuk', cu sensul de trunchi sau butuc.
Se scrie corect: Se scrie 'butuci' cu 'u' după 't', nu 'butoci'. Atenție la plural: 'butuci' nu 'butucuri'.