Definiții
substantiv masculin
1Partea rămasă dintr-un copac tăiat, cu rădăcinile în pământ; trunchi scurt și gros.
„Am stat pe un butuc lângă foc."
substantiv masculin
2Bloc de lemn gros, folosit ca suport sau pentru tăiat lemne.
„Bunicul a pus butucul sub topor."
substantiv masculin
3Partea groasă a unui arbore, a unei plante sau a unui obiect.
„Butucul viței de vie este foarte bătrân."
substantiv masculin
4Dispozitiv de lemn sau metal folosit pentru a imobiliza picioarele cuiva (în trecut, ca pedeapsă).
„În evul mediu, hoții erau puși în butuci."
Expresii și locuțiuni
a fi butuc — a fi neîndemânatic, greoi sau insensibil
a pune pe butuci — a imobiliza, a opri (în sens figurat)