busuiocsubstantiv
bu-su-ioc
Definiții
substantiv masculin
1Plantă erbacee aromatică, cultivată pentru frunzele sale parfumate, folosită ca plantă medicinală și condiment în bucătărie.
„Mama a pus busuioc în ciorba de pește pentru aromă."
substantiv masculin
2Frunzele acestei plante, folosite proaspete sau uscate ca mirodenie.
„Salata de roșii cu busuioc proaspăt este delicioasă."
Gramatică
Este un substantiv masculin cu pluralul 'busuioci'. Are forme articulate: busuiocul, busuiocului.
Sinonime
busuioc de grădinăbusuiocul cel mare
Expresii și locuțiuni
a avea busuioc în cap — A fi norocos, a avea succes în viață.
a pune busuioc în mâncare — A condimenta mâncarea cu busuioc.
Etimologie
Din slavă bosilъk, bosilek, probabil prin intermediul grecescului vasilikós (βασιλικός), care înseamnă 'regal'.
Se scrie corect: Se scrie 'busuioc', nu 'busoioc' sau 'busuioc' cu 'â'.